Intri si tu? Da. Hai.
Dupa pragul de o maroneala inchisa se trece intr-o camera rotunda, cu peretii de un galben atat de stupid si de o consistenta atat de invechita incat pareau facuti in intregime din miezul unei paini lasate la uscat.
Ea, era slabuta si intinsa, cu o piele rozalie si curata, asa ca o fata de masa din dantela. Statea tolanita dizgratios cu bratul drept intins pe masa de lemn visiniu si cu capul sprijinindu-se intr-o postura moale si comoda pe el. Parul ei, usor maroniu, usor ondulat se incalcea voinic intr-o cascada calduta si sufocanta peste lemnul scorojit al mesei.
Ce retina opalescenta demonstrau ochii ei lumii exter